Star Trek

Star Trek Voyager (poster)
Star Trek (1966-2005)

gen: SF

cu: William Shatner, Patrick Stewart, Avery Brooks, Kate Mulgrew, Scott Bakula

de: Gene Roddenberry

linkuri: wiki, imdb1, imdb2, imdb3, imdb4, imdb5

note IMDb: 8.3 / 8.5 / 7.7 / 7.4 / 7.2

opinia mea: mediu-bun


Star Trek este unul din cele mai cunoscute seriale SF, cuprinzând 5 serii, fiecare având mai multe sezoane. Începută în 1966, franciza creată de Gene Roddenberry totalizează nu mai puțin de 703 episoade, ultimul dintre ele datând din 2005; în paralel cu serialul au fost făcute 10 filme iar după 2005 încă două, Star Trek (2009) și Star Trek Into Darkness (2013). În timp ce serialul este la ora actuală abandonat, e posibil ca filmele să continue.

Fiind vorba de un mega-maraton al aventurilor în spațiu, nu am trecut în antet decât actorii care au dat viață căpitanilor de nave/stații; lista ar fi trebuit completată cu mult mai multe nume decât îmi permite această scurtă trecere în revistă.

Star Trek - The Original Series

Prima serie a rulat între 1966-1969 și a primit ulterior denumirea de Seria Originală (Star Trek: The Original Series). Aici facem cunoștință cu USS Enterprise, nava spațială ce va deveni apoi celebră și care-și va purta echipajul în misiunile sale. Suntem, după cum vă puteți da seama, în viitor, iar omul a descoperit căi de a călători cu viteze mai mari decât cea a luminii. „Viitor” sună totuși pretențios; seria e atât de veche încât laserele fazerelor (echivalentul pistoalelor de azi) aduc cu niște focuri de artificii iar scenele de luptă sunt cam de acest tip. Este și motivul pentru care n-am urmărit decât câteva episoade.

Star Trek - The Next Generation

Urmează, între 1987-1994, poate cea mai cunoscută serie de la noi (a rulat cel puțin o dată la televizor, după revoluție), Star Trek: The Next Generation. Deja filmul este vizionabil și ne prezintă aventurilor unui noi echipaj, într-o navă mai avansată, călătorind și ea în căutarea necunoscutului.

Până la această dată omenirea și-a depășit conflictele interne și și-a rezolvat problemele de bază ca supra-populația, poluarea, lipsa hranei. Există acum, de exemplu, replicatoare, care pot crea orice tip de hrană (sau materie) din nimic, iar banii și-au pierdut semnificația și au dispărut. Pământul este o planetă pașnică, parte importantă a unei federații intergalactive și factor de propagare a civilitației în univers. Gene Roddenberry, creatorul serialului, era ateu; universul din Star Trek ne înfățișează o civilizație umană ideală, așa cum ar concepe-o astăzi un adept al darwinismului. Îmbarcați la bordul lui USS Enterprise, eroii din film cutreieră spațiul în demersul lor de a explora lumi noi și ciudate, de a căuta noi forme de viață și noi civilizații, de a pătrunde cu curaj unde nici un om n-a mai fost vreodată.

Deși la nivel de intenție filmul promite, în realitate multe episoade sunt terne (lipsite de un anumit fior al misterului, sărace în conținutul imaginativ) sau nu fac decât să transfere în spațiu tot probleme/conflicte curente de pe Pământ. Alte câteva sunt foarte ingenioase. Într-unul din ele, intitulat Remember me, doctorul navei (Beverly Crusher, femeie) își așteaptă un fost profesor și mentor, Dalen Quaice, să urce la bord. Mergând spre cabina lui, el îi povestește despre toți prietenii și cunoscuții de-o viață pe care i-a pierdut treptat; este lucrul la care se gândește Beverly câteva minute mai târziu, în timp ce asistă la un experiment din sala motoarelor, experiment care dă naștere pentru o fracțiune de secundă unei bule warp. La scurt timp după, Beverly observă că Quaice a dispărut. Nu doar că nici una din echipele însărcinate cu căutarea lui nu-l găsește, dar nimeni nu pare să-și amintească de el; ulterior, o căutare în arhivele Flotei Stelare relevă că nici măcar nu există un doctor cu acel nume pe planeta de unde l-au luat. Beverly îl convinge pe căpitan și totodată bunul ei prieten, Jean-Luc Picard, să întoarcă nava spre acea planetă. În drum, alți membri ai echipajului încep să dispară, în număr tot mai mare. Lipsa lor însă nu este percepută decât de Beverly; pentru toți cei rămași, echipajul este intact, numărând exact atâția membri câți ar trebui să aibă; informații confirmate atât de Data, androidul navei, și de computerul de bord. Între timp, un vârtej energetic o prinde pe Beverly în cabina ei, vrând parcă să o sugă, dar ea reușește să scape. Ajunsă pe puntea de comandă, în final nu îl găsește acolo decât pe Jean-Luc, căruia i se pare absolut firesc ca întreg echipajul să fie format doar din două persoane. Nu peste mult timp dispare și el, lăsând-o singură. Beverly, gândindu-se la o posibilă corelație dintre ce se petrece și experimentul cu bula warp, decide, chiar dacă drumul e foarte lung, să se îndrepte spre o planetă unde cunoștea pe cineva expert în anomalii spațio-temporale. Însă, spre completa ei stupoare, planeta dispare și ea, pe măsură ce întreg universul începe să se contracte. Și ca și cum asta n-ar fi fost destul, nava începe să se dezintegreze, pierzând anumite porțiuni periferice. Cauza, conform analizei computerului, o constituie un defect în proiectarea navei: aceasta nu poate exista în afara universului exterior. Pentru că da, universul s-a micșorat atât de mult încât a înghițit totul; nu mai există nici o planetă, nimic în afara navei Enterprise, care și ea începe să se dizolve. Iar acest univers în contracție, devenit acum atât de mic, apare în urma unei extrapolări pe monitor ca având forma... unei bule. Abia acum Beverly realizează, în sfârșit, că nu ceilalți sunt problema ci ea a fost prinsă în acea bulă warp iar vortexul energetic care voia să o sugă reprezenta încercarea disperată a echipajului de-a o recupera.

În Star Trek: The Next Generation îi mai putem vedea pe John de Lancie în rolul lui Q, o ființă omnipotentă și nemuritoare aflată deseori în conflict cu Jean-Luc Picard, și pe Whoopi Goldberg în rolul destul de modest al unei barmanițe (dar cu anumite capacități speciale), rol pe care aceasta și l-a dorit încă de mică.

Star Trek - Deep Space Nine

A treia serie a francizei, Star Trek Deep: Space Nine, debutând în 1999 (la un an înainte de finalizarea seriei precedente), este mai statică, în sensul că acțiunea se desfășoară nu pe o navă ci pe o stație orbitală. Aflată undeva la periferia Federației, fără prea mare importanță strategică, stația devine brusc un punct de interes când în apropierea ei este descoperită o gaură de vierme stabilă - ce facilitează deplasarea foarte rapidă în îndepărtatul Cadran Gamma al galaxiei. Filmul este centrat în jurul conflictelor care au loc între locuitorii planetelor din apropierea acestei stații, ca și a încercărilor de control al ei. Spre final e introdusă în scenă o nouă rasă de ființe nu prea pașnice, locuitori ai Cadranului Gamma, ce au abilitatea de a-și modifica forma corpului fizic la dorință (shape-shifters).

Dacă sunteți fani ai genului SF sau dacă apreciați filmele cu deznodământ filozofic (spre exemplu într-unul din episoadele târzii, un scriitor de pe o planetă ai cărei locuitori sunt închistați în gândire imaginează o lume similară cu cea din film; paralela dintre evenimentele de pe stație și cărțile lui interzise ne lasă la sfârșit cu întrebarea dacă nu cumva întreaga poveste urmărită până atunci este o ficțiune, rod al minții unui artist sau gânditor), s-ar putea să vă placă Deep Space Nine. Pentru mine, făcând o analogie între film și diferite feluri de mâncare, ea este cea mai grea digerabilă serie, cu cea mai puțină savoare din toată franciza. Spre final lucrurile iau o turnură clișeico-grandomaniacă, căpitanul Sisko descoperindu-și originile divine ca fiu al unor zei ce locuiesc în acea gaură de vierme.

În buna tradiție începută chiar de ea, seria ia sfârșit în 1999, la patru ani după ce Star Trek Voyager deja începuse.

Seven of Nine - Star Trek Voyager

Și pentru că am ajuns la Star Trek Voyager, iată o imagine cu unul din personajele cheie ale acestui film: Seven of Nine. Numele ei complet este Seven of Nine, Tertiary Adjunct of Unimatrix Zero-One, ceea ce se traduce prin Șapte din Nouă, Agent Terț al Unimatricei 0-1. Aduce mai mult a număr serial acest nume, și ar fi mai corect să-l numim indicativ. Într-adevăr, tânăra răpită în copilărie de borgi și transformată de ei, este acum mai mult o mașină decât o ființă vie. Retrezirea umanității din ea este una din principalele sarcini pe care căpitanul navei Voyager, Kathryn Janeway, și le auto-trasează. Poate pentru că și ea este femeie.

Dar cum ajunge Seven (cum îi spun prietenii) pe bordul lui Voyager? Povestea începe cum nava pleacă de pe Deep Space Nine într-o misiunea mai mult sau mai puțin ordinară; ea este însă deplasată în spațiu câțiva zeci de ani lumină de către o entitate numită Caretaker. Entitatea o aduce lângă ea, asemeni multor alte nave de până atunci, și nici la ea nu găsește ceea ce căuta. Dar nu mai are energia s-o trimită înapoi: este pe moarte. Așa că Voyager își începe lungul drum spre casă, drum ce va constitui laitmotivul întregii serii.

Care serie... este cea mai răsuflată dintre toate. Revenind la analogia cu felurile de mâncare, Voyager are savoare, este chiar un desert dulce - dar atât de dulce încât nu va place decât copiilor. Exagerările, clișeele, lipsa de coerență în ce privește detaliile sunt la ordinea zilei. Desigur, asta nu-i va opri pe cei de la bordul navei să iasă triumfători din orice luptă, indiferent de sorții de izbândă. Ba din contră. Însă cum seria totalizează 172 episoade, există și unele bune sau interesante. De exemplu, nu mai târziu de episodul doi, Voyager trece pe lângă o distorsiune spațio-temporală (zonă ce poate induce multe anomalii legate de spațiu și timp celor care o traversează). În mod normal eroii noștri ar trebui să mențină o distanță cât mai mare față de acea regiune, dar zăresc la marginea ei o navă ce emite un semnal de ajutor greu de distins. Deciși să o scoată de acolo, se apropie de ea atât de mult încât sunt prinși la rându-le în acea distorsiune, fiind nevoiți să lanseze și ei un semnal de ajutor. În timp ce încearcă să iasă, reușesc să decodifice primul semnal recepționat și își dau seama că acea navă pe care o văzuseră inițial... era chiar Voyager.

Star Trek Voyager a rulat între 1995-2001 și este singura serie a francizei în care medicul de la bordul navei era o hologramă.

Star Trek Enterprise

Faceți cunoștință cu echipajul din Star Trek Enterprise (2001-2005), ultima serie a francizei. Cele două femei, T'Pol (Jolene Blalock) și Hoshi (Linda Park), sunt prea mici în această imagine pentru a putea fi admirate pe cât o merită frumusețea lor; va trebui să vizionați filmul pentru asta. Enterprise, cum a fost numită primele două sezoane, este cea mai bine realizată serie, în termeni de ce s-ar aștepta un privitor contemporan de la un science-fiction. Este și cea mai nouă. Acțiunea ei e plasată în timp după evenimentele din Star Trek: Seria Originală și înaintea celor din Star Trek: Next Generation, așadar nu este o continuare ci o revenire. Din păcate seria a fost abandonată după numai 4 sezoane, din lipsă de interes sau număr prea mic de telespectatori (în ciuda unui nucleu puternic de fani).

Comparativ cu celelalte serii, aici episoadele au cea mai mare continuitate între ele, în special în sezonul 3, când echipajul navei încearcă să oprească civilizația Xindi de la a construi și apoi folosi o armă de mare putere la distrugerea întregii planete Pământ. Încercare nu foarte facilă, având în vedere că Xindi sunt ajutați de o rasă de extratereștrii ce au capacitatea de a vedea în viitor și chiar altera într-o anumită măsură liniile temporale. De altfel călătoria în timp este un motiv recurent în Star Trek Enterprise. Tot aici sunt rezolvate o serie de motive întâlnite de-a lungul filmului, precum aici are loc prima întâlnire dintre oameni și borgi (în sezonul 2, episodul Regeneration), asta lăsând la o parte filmul de lung metraj Star Trek: First Contact.

Unul din episoadele mele favorite este Dead Stop, în care Enterprise, plutind aproape în derivă din cauza loviturilor încasate în episoadele anterioare, este îndrumată spre o stație de reparații. Stația, extrem de avansată, având capacități de teleportare și materializare, se dovedește a fi complet automatizată și fără vreo ființă vie la bord. În timp ce ea repară nava, subofițerul Travis este găsit mort, aparent electrocutat de o descărcare de plasmă. Înainte de a-l ejecta în spațiu, doctorul navei observă că virușii recent injectați de el în corpul lui Travis (într-un vaccin) sunt și ei morți, deși plasma ar fi trebuit să-i facă și mai activi. Așa deduce că are în față o copie aproape perfectă a organismului lui Travis; stația în cauză s-a dovedit capabilă să cloneze până și cel mai sofisticat organism mort, dar nu a fost în stare să duplice nici cea mai simplă formă de viață (acei viruși). Până la urmă reușesc să îl salveze pe Travis, care fusese teleportat într-o incintă din acea stație și conectat la niște aparate; se pare că creierul uman (și al altor specii) era folosit pentru a amplifica puterea de procesare a computerului de acolo. Enterprise reușește să avarieze suficient stația cât să se desprindă și să scape; ultimele secvențe ne prezintă brațele macanice ale acelei stații, reparând-o...

Star Trek Voyager

Star Trek s-a cristalizat într-un serial cult, un film de referință pentru iubitorii genului. Atmosfera în care ne introduce s-ar putea caracteriza cel mai bine prin încercări ale imaginației; unele sunt mai reușite, altele nu. Dacă iubiți genul SF, o să găsiți interesante cel puțin câteva episoade; altfel, e posibil ca filmul, abundând deseori în descrieri și dialoguri tehnice, să vă plictisească.

Una peste alta, deși are părțile lui slabe, sau mai bine zis destule momente în care nu excelează, la nivel de idei și viziune serialul Star Trek este mult peste comercialul din 2009 și probabil și peste cel din 2013 (pe care încă nu l-am văzut, fiind abia lansat, dar am ca o bănuială). Eu unul sper că la un moment dat franciza va fi reluată.
RSS

Nu sunt comentarii la: Star Trek

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.