Submarine (2010)

Submarine (2010)
Submarine (2010)

gen: comedie

cu: Craig Roberts, Yasmin Paige, Noah Taylor, Sally Hawkins

de: Richard Ayoade

linkuri: IMDb, trailer

nota IMDb: 7.3

opinia mea: bun


Submarine este o comedie britanică despre viaţă şi familie privite prin ochii unui adolescent de circa 15 ani. Unii vor spune că filmul, al cărui titlu e o metaforă 1, are doar unele note comice pe un filon în principal dramatic; în fond, se numeşte Submarine şi nu Airplaine. Motivul pentru care l-am trecut la umor este unul de percepţie: aşa îl văd eu. Daţi-mi voie, aşadar, să fiu subiectiv şi permiteţi-vă şi vouă o doză bună de subiectivitate: filmul nu este răspunsul tipic hollywoodian la nişte întrebări puerile. Dar, spre deosebire de majoritatea producţiilor hollywoodiene, Submarine chiar este un film.

Oliver Tate este un tânăr pentru care viaţa arată destul de sumbru. La şcoală nu e foarte popular dar nici oaia neagră (pur şi simplu preferă "propria lui companie"). Fata care îi trezeşte interesul nu este nici ea în centrul atenţiei (ceea ce în mintea lui îi măreşte şansele de succes) şi are uşoare afinităţi piromaniace. Pentru a fi împreună, tânărul e dispus să-i facă cadou cutii de chibrituri sau să renunţe temporar la propriile principii. Acasă, părinţii lui au probleme de comunicare şi n-au mai făcut sex de şapte luni, lucru pe care Oliver îl verifică zilnic. Tatăl, fire introvertită şi biolog marin, are dese stări de depresie şi de gol. Colac peste pupăză, în viaţa lor apare o fostă iubire a mamei, Graham, actualmente un fel de ninja - predicator new-age.

Întreaga naraţiune ne este redată prin ochii lui Oliver, filmul semănând destul de mult cu Amelie2. Calitatea regiei şi a scenariului reiese nu doar din evitarea clişeelor ci şi din utilizarea măiastră a exagerării. Astfel colegii lui de clasă grobieni, relaţia oarecum ciudată cu Jordana, situaţia părinţilor lui şi ai fetei, Gragam şi ciudăţeniile lui - fiecare luat în parte este ok dar adunate toate şi suprapuse peste natura introvertită a lui Oliver încarcă atmosfera cu o fină nuanţă de gri. În realitate scopul acestei exagerări este acela de a ne sensibiliza şi trebuie să admit că Richard Ayoade punctează aici destul de bine.

Deşi avem ingredientele necesare filmul nu alunecă într-o melodramă sau într-o dizertaţie filosofică sterilă, există ceva stenic în spatele acestei atmosfere sumbre, poate e vocea interioară a lui Oliver, poate e pur şi simplu timpul, care va aşeza lucrurile pe făgaşul lor firesc, cel puţin cam asta e starea din final. Deloc superficial (relaţiile evoluează treptat pe coordonate profunde, băiatul îşi dă seama că, totuşi, relaţia lui de acum cu Jordana "va conta la 38 de ani"), deloc clişeic, Submarine este un film inteligent, cu fine note de umor şi sensibilitate, care se adresează mai ales adulţilor.

Vizionare plăcută.

----------

1. L-am văzut tradus ca Prins în puzzle. Nu-i o traducerea rea.
2. cu diferenţa că e britanic şi nu franţuzesc


RSS

Nu sunt comentarii la: Submarine (2010)

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.