King of Hearts (1966)

King of Hearts (1966)
Regele de cupă (1966)

gen: comedie

cu: Alan Bates

de: Philippe de Broca

linkuri: IMDb, foto

nota IMDb: 7.1

opinia mea: super




Ce faci când nu ai ce face şi lângă tine merge televizorul? Păi intri-n joc şi te uiţi la un film. Regele de cupă este o coproducţie franco-italiană ce vorbeşte despre transcendenţa nebuniei şi nebunia normalităţii, îmbrăcând hainele unei comedii.

Suntem spre sfârşitul primului război mondial şi Germania e aproape învinsă. Nemţii se retrag în grabă din singurul orăşel francez rămas ocupat, nu înainte de ascunde o bombă menită să arunce oraşul în aer în următoarele 36 de ore. Înainte de a fi împuşcat, un membru al rezistenţei locale apucă să avertizeze localnicii şi trupele scoţiene din apropierea oraşului de iminenta explozie. Şi da, când zic scoţieni mă refer la fuste. Nemţii fug, locuitorii oraşului fug şi ei iar în urmă rămân doar pacienţii unui azil psihiatric...

Scoţienii îşi "trimit voluntar" expertul lor în explozibili (care cam chiulise de la cursuri), Plumpick, dându-i 36 de ore pentru a lua legătura cu rezistenţa şi a dezamorsa bomba. Doar că oraşul în care ajunge nu arată chiar cuşer, iar nebunii dintrânsul, cărora nu le pasă decât de spectacol, îl încoronează ca regele lor de cupă. Prins fără voia lui în joc, Plumpick va încerca să-i trezească la realitate şi să-i salveze de la moarte, dar cine are, în ultimă instanţă, dreptate?

Cam ăsta e contextul. La remarci critice, actorii nu strălucesc. Scenele nu sunt lucrate prea mult, clişeele nu ies în evidenţă (pentru că lipsesc), sunetul nu te dă pe spate, imaginea nu e 3D (bine, suntem abia în 1966 dar înţelegeţi voi ideea), povestea nu e îmbrăcată într-un ambajal hollywoodian de câteva zeci de milioane de dolari iar filmul rulează pe TVR 2. Dar...

Şi aici e un mare dar. King of Hearts ne invită să medităm asupra măştilor pe care, vrem sau nu, fiecare le purtăm. Şi, sub masca comediei, ne livrează o serie dialoguri cu miez. Spre exemplu, când Plumpick, încercând să-şi convingă noua iubită de gravitatea situaţiei, îi spune că mai au de trăit doar trei minute, ea îi răspunde: "să le facem să conteze!". Trăirea clipei prezente apare ca o soluţie de a transforma drama vieţii în comedia vieţii.

Distincţia dintre cele două este puternic sugerată de existenţa a două spaţii: unul al oraşului şi altul al lumii de dinafară. Primul cu muzică, al doilea cu sunete de obuze. Iar depăşirea prejudecăţilor, trăirea plenară a prezentului şi asumarea propriului rol vor constitui pentru Plumpick modalitatea regală prin care este invitat să-şi transceandă - în mod paradoxal - acest rol şi să păşească gol în spaţiul sacru al subiectului conştient.

Pentru că da, este un film iniţiatic.
RSS

Nu sunt comentarii la: King of Hearts (1966)

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.