Wrath of the Titans (2012)

Wrath of the Titans (2012)
Furia titanilor (2012)

gen: mitologic

cu: Sam Worthington, Liam Neeson, Ralph Fiennes, Édgar Ramírez, Rosamund Pike

de: Jonathan Liebesman

linkuri: IMDb, trailer

nota IMDb: 5.9

opinia mea: mediu



Zece ani s-au scurs de la evenimentele din Clash of the Titans. Perseu duce o viaţă liniştită de pescar alături de fiul său (soţia murindu-i între timp). În Olimp puterea zeilor scade căci oamenii îi venerează tot mai puţin. Pe acest fond Hades (fratele lui Zeus) şi Ares (fiul lui Zeus şi zeul războiului) plănuiesc un complot în urma căruia să-l elibereze pe Cronos, puternicul titan care a dat naştere primilor zei şi care este întemniţat din timpuri imemoriale în Tartar. Zeus este capturat iar întreaga lume se află în pragul prăpastiei, până când...

Şi de aici se reia parcă firul acţiunii din Clash of the Titans. Perseu se decide să intre-n joc şi pleacă într-o călătorie plină de neprevăzut, însoţit fiind de Andromeda şi de alte personaje. Ţinta lor ultimă este chiar Tartarul, unde vor trebui să ajungă pe căi ocolite şi de nepătruns pentru a-l salva pe Zeus şi a elimina pericolul reprezentat de Cronos. Şi, la fel ca-n primul film, pentru a reuşi vor avea de înfruntat opoziţia directă a unei forţe potrivnice, întruchipată de data asta de puternicul zeu Ares.

Dar nu totul este la fel ca-n primul film. Conflictul fiind extins acum la toate nivelele, asistăm în egală măsură la lupte între oameni şi lupte între zei. Încleştările devin astfel mai de efect. Motivul călătoriei este şi el mult mai bine gândit şi implementat, atât la nivel de fond (unde se poate spune că drumul este totodată unul iniţiatic) cât şi la nivel de formă (prin comparaţie, călătoria din Clash of the Titans devine mult mai ştearsă). Aşadar un plus la capitolul realizare, sau efecte speciale, sau ambalaj, cu impact mai mare asupra retinei.

Ştiţi bancul cu legea compensaţiei? Cică un orb în general aude mai bine, un surd are văzul sau pipăitul mai dezvoltat iar un om cu piciorul stâng mai scurt îl are pe cel drept mai lung. Din păcate, cum nici măcar zeii nu se pot sustrage destinului, legea se aplică şi aici. Celor zece ani din film le corespund doi ani în lumea reală, timp suficient pentru ca Hollywood-ul să mai strice câte ceva pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale.

De-un exemplu, Andromeda devine (din personajul carismatic şi feminin care era în 2010) o adevărată amazoană, o femeie cu voinţa de fier de a fi femeie, comandanta armatei şamd. De-un alt exemplu, în mod ironic, deşi Cronos (care semnifică timpul) este la sfârşit învins, o mare parte dintre zei mor sau îşi pierd puterile. La fel ca-n finalul legendelor cu Merlin magia se disipează iar omul se reafirmă, învingând astfel prin raţiune o lume fantasmagorică, născută din mituri şi superstiţii. Şi astfel povestea şi sufletul mor.

Sincer, filmul nu este unul mitologic. Căci peste ani şi ani, ca şi-n cazul lui Thor, tot ce va rămâne din el va fi jocul de lumini. Povestea va fi înghiţită complet de Cronos. Filmul e unul de acţiune, ca atâtea alte filme de acţiune americane. Doar că acţiunea e plasată-ntr-un context mitic, la fel cum în Star Trek ea a fost plasată în spaţiul cosmic. Dar dincolo de context e aceeaşi poveste ieftină. Cui îi pasă? Lupte între oameni, monştrii, zei, semizei şi titani. "Eroism", fantezie, adrenalină. Wrath of the Titans, 2012.

Eu cred că mă reprofilez pe filme erotice.
RSS

Nu sunt comentarii la: Wrath of the Titans (2012)

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.