Clash of the Titans (2010)

Înfruntarea titanilor (2010)

gen: mitologic

cu: Sam Worthington, Liam Neeson, Ralph Fiennes, Gemma Arterton, Alexa Davalos

de: Louis Leterrier

linkuri: IMDb, trailer

nota IMDb: 5.8

opinia mea: mediu



Ştiţi filmele americane în care un singur om poate termina treaba (foarte mare), rezolva situaţia, salva omenirea etc? Ei bine, Hollywood-ul nu se dezminte nici aici. Destul de ironic, mitologia este probabil printre puţinele domenii (dacă nu singurul) în care o astfel de abordare se justifică. Dar la cât sunt de sătul de super-eroi, îmi veţi scuza, presupun, reacţia.

Filmul curent nu este o lecţie de mitologie ci un exerciţiu de ficţiune având ca suport mitologia. Ceea ce nu-i rău în sine, imaginaţia joacă un rol important în cea de-a şaptea artă. Rău este faptul că anumite icoane (a se citi simboluri) sunt date jos de pe pereţi şi călcate în picioare. Completa golire de semnificaţie este compensată prin efecte speciale (CGI) care-ţi iau ochii. Nimic nou pe frontul de vest...

De exemplu, un element introdus de producătorii filmului este acela că zeii au nevoie de iubirea (Zeus) şi frica (Hades) oamenilor pentru a-şi păstra puterile. Relaţia dintre divin şi uman se transformă într-o simbioză de tip stăpân-sclav. Sau, în termenii fizicii moderne, se aplică Legea lui Ohm: Dacă tu eşti om cu mine, şi eu o să fiu zeu cu tine. Metafore inedite sunt luate în cel mai propriu sens cu putinţă. Probabil dacă filmul ar fi tratat geneza biblică, am fi văzut nişte secvenţe cu doi oameni goi într-o grădină...

Singura sevă pe care am putut (cu greu) s-o extrag este opoziţia dintre bine şi rău1, dintre sentimentele pozitive şi cele negative, care la scară macrocosmică devine înfruntarea dintre Zeus (alimentat de iubire) şi Hades (alimentat de frică). În final principiul binelui învinge dar Hades este izgonit în subteran, adică răul nu este distrus complet pentru că este, la rândul lui, un principiu. Polaritatea trebuie să existe atât timp cât ne aflăm în manifestare.

Conflictul, abia schiţat la scară olimpiană, devine pregnant pe Pământ unde Perseu (Sam Worthington), fiul lui Zeus şi al unei muritoare, se luptă cu forţele lui Hades pentru a salva de la extincţie oraşul Argos şi pe viitoarea lui regină, frumoasa Andromeda. În călătoria pe care o va întreprinde (mai mult fizică decât iniţiatică) el va fi ajutat şi de alte personaje, printre care frumoasa IO, de care se va şi îndrăgosti. Mă rog, atât cât ne permite să vedem filmul.

Care film, pentru cei care nu sunteţi foarte preocupaţi de piatra filosofală, s-ar putea dovedi o experienţă minunată. Mai ales dacă iubiţi aventura, fantasticul şi acţiunea, ingrediente pe care Clash of the Titans le are din belşug. Şi dacă v-a plăcut nu strică să aruncaţi un ochi şi pe continuarea lui din 2012, Wrath of the Titans.

----------------------------

1 - opoziţie comună multor filme; de exemplu Green Lantern stă sub semnul binomului curaj-frică
RSS

Nu sunt comentarii la: Clash of the Titans (2010)

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.