The Lovely Bones (2009)

Din raiul meu (2009)

gen: dramă, fantastic

cu: Saoirse Ronan, Mark Wahlberg, Rachel Weisz, Susan Sarandon, Stanley Tucci

de: Peter Jackson

linkuri: IMDb, trailer

nota IMDb: 6.6

opinia mea: bun


Vă propun un exerciţiu de imaginaţie, o facultate din ce în ce mai puţin utilizată astăzi. Să presupunem că aţi murit. Lăsăm la o parte frica de moarte, scenariile cu revenirea din comă sau din moarte clinică (adică de fapt n-aţi murit) sau intrigile poliţiste cu găsirea criminalului. Ele există oricum, căci într-un fel sau altul tot aţi murit, fie răpus de bătrâneţe, fie de soţie sau fie de taxe şi impozite, dar nu despre asta-i vorba. Deci aţi plecat definitiv dintre noi. Ce se întâmplă mai departe?

Există, fireşte, două cazuri. Dacă sunteţi ateu, povestea se termină aici. Filmul e un dezastru pentru că nu există, nimeni nu cumpără bilete pentru că nu are la ce se uita decât la un sicriu gol. Dacă în schimb nu sunteţi ateu, am putea spune că povestea abia acum începe, în faţă deschizându-vi-se noi orizonturi, perspective şi posibilităţi. Tema filmului de faţă explorează tocmai câteva dintre aceste posibilităţi inedite.

The Lovely Bones (sau Rămăşiţele dragi într-o traducere mai fidelă) este povestea unei fete de 14 ani, Susie Salmon (Saoirse Ronan - Hanna), violată şi ucisă de un vecin (Stanley Tucci, nominalizat la Globul de Aur - evident că pentru jocul bun, ca să fim în clar) şi care ajunge într-un plan subtil median, de trecere, oarecum asemănător purgatoriului din catolicism, de unde observă ce se petrece mai departe cu familia şi cu ucigaşul ei. Acolo ea întâlneşte o altă fată care îi spune să renunţe la dorinţa de a se vedea răzbunată, rupând orice legături cu lumea fizică, pentru a putea accede mai departe în rai sau paradis.

Dacă filme ca Ghost sau Awake speculează pe tema întrepătrunderii cele două planuri - subtil şi material, aici separarea lor este aproape totală. Nemaiputând interacţiona cu lumea fizică, Susie rămâne un martor al ei (sau observator, dar fără să poată controla ce vede şi fără să fie detaşată) şi ne ia şi pe noi în acest periplu vizual. Spectacolul este unul candid, văzut prin prisma unei fetiţe de 14 ani. Totul, inclusiv moartea sau violenţa, este filtrat prin ochii ei inocenţi.

Mesajul general al filmului este acela de împăcare şi de acceptare a lucrurilor pe care nu le poţi schimba. Nu doar Susie trebuie să înveţe această lecţie ci şi părinţii ei, dintre care tatăl este în special afectat, având la început un comportament similar cu tatăl fetei violate din Trust, încercând să găsească criminalul şi să rezolve situaţia pe cont propriu. Timpul însă le va rezolva pe toate şi îi va ajuta pe toţi să meargă mai departe.

Efectele speciale sunt foarte bune, cu jocuri de lumini şi umbre, culori şi peisaje care încântă privirea şi aprind imaginaţia. Lucru de aşteptat, Peter Jackson fiind şi regizorul seriei Lord of the Rings, de fapt motivul pentru care am vizionat acest film. Universul ideatic în care se află fata are şi puternice conotaţii onirice, de exemplu ea nu realizează încă de la început că a murit, de alt exemplu diverse acţiuni din planul fizic au puternice reverberaţii în lumea ei. Totuşi, nu este un oniric la fel de puternic ca în Passion Play, evenimentele obiective din lumea fizică rămânându-i accesibile.

Una peste alta, The Lovely Bones este o dramă pe care mulţi o vor trece cu vederea, în special datorită puternicului caracter narativo-descriptiv şi a lipsei de adrenalină (deşi avem parte şi de câteva scene cu tensiune), dar care conţine ascunse multe întrebări sau adevăruri existenţiale şi care se adresează laturii noastre sensibile, învăţându-ne să extragem seva din experienţe şi amintiri pentru a ne uda cu ea sufletul.

Despre film a mai scris frumos şi Iulia Kelt în articolul de pe blogul ei, The Lovely Bones. Pe final, vă urez să aveţi o viaţă lungă şi fericită!
RSS

8 comentarii la: The Lovely Bones (2009)

profunzimi

Frumpos expus , chiar m-ai facut curioasa

Lotus

Păi sunt curios şi eu cum o să ţi se pară. E un film mai pe specificul feminin, aşa... :)

Sakura

Superb film. Mie mi-a placut enorm... Nu cred ca tine stric de credinta sau ce se intampla cu sufletul cand mori, e mai mult "ce se intampla cu amintirile si constiinta noastra atunci cand nu mai privim dintre cei dragi, ci pe cei dragi ii privim de undeva de sus..."

Lotus

Este foarte pronunţată nota asta de martor, de observator, fata ar vrea să facă ceva dar nu poate... rămâne doar un spectator mut (căci ceilalţi n-o pot auzi) al lor. Drama este accentuată şi de faptul că familia ei o crede pierdută, este un fel de Romeo şi Julieta în care cei doi se ratează unul pe celălalt, ea nevăzându-l când trece prin apropiere sau invers. Tot astfel Susie îşi vede şi aude familia dar nu se poate face remarcată, ei ar putea să-i vorbească dar o cred pierdută. Până la urmă ambele părţi vor avea de învăţat tăcerea şi detaşarea.

Amintirile, în acest context, rămân legate de conştiinţă o vreme, după care se aşează în locul lor normal, în memoria timpului, iar conştiinţa merge mai departe... :)

Cam mioritic filmul.

adrianazavoi

Frumos exerciţiu de imaginaţie, nici filmul nu se lasă mai prejos.

Julia

Știam de filmul ăsta, mai bine zis de titlu, căci nu aveam idee despre ce este vorba, dar observ că merită, deci urmează...:)

Lotus

E interesant şi destul de plăcut. Mai ales că eşti fată. :P

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.