The Lord of the Rings: The Return of the King (2003)

Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui (2002)

gen: fantastic

cu: Elijah Wood, Cate Blanchett, Orlando Bloom, Christopher Lee, Ian McKellen, Hugo Weaving

regia: Peter Jackson

linkuri: IMDb, trailer

nota IMDb: 8.9

opinia mea: bun


A treia şi ultima parte din trilogia The Lord of the Rings, începută cu The Fellowship of the Ring şi continuată cu The Two Towers, se concentrează pe confruntarea finală dintre bine şi rău, dintre Gondor împreună cu aliaţii lui şi Mordor, dintre Gandalf, Theoden, Aragorn şi Legolas pe de o parte şi Sauron pe de cealaltă.

După ce armatele Isengardului au fost învinse de alianţa creată între Theoden (regele Rohanului) şi elfi, la care s-au adăugat mai apoi enţii, principalul pericol pentru Middle Earth (Pământul de Mijloc) rezidă în Mordor, unde Sauron şi-a concentrat legiunile de orci. Ochiul lui se află acum aţintit asupra Gondorului, celălalt regat liber al oamenilor. Gandalf goneşte spre Gondor cerându-i regentului Denethor să formeze o alianţă cu Rohanul, dar acesta a aflat de Aragorn, călăreţul pribeag de sânge regal aflat acum în tabăra lui Theoden, şi nu are de gând să renunţe la tron.

În acest timp micuţii hobbiţi Frodo şi Sam, conduşi de Smeagol, se apropie tot mai mult de Muntele de Foc, ducând cu ei maleficul inel al lui Sauron. Distrugerea acestuia ar pecetlui soarta războiului, dar ghidul lor, mai mult Gollum decât Smeagol, junduieşte în secret la - cândva aflat în posesia lui - inel...


Filmul, realizat în acelaşi stil cu celelalte două, ne oferă nişte scene de luptă epice, grandioase. Cetatea Minas Tirith din Gondor, sau Cetatea Regilor, este o magnifică construcţie situată la poalele unui munte, cu niveluri circulare dispuse concentric şi urcând de la bază la vârf. Nu doar cetatea dar şi peisajele sunt superbe şi filmate de la suficientă distanţă pentru a ne oferi un spectacol vizual pe măsura imaginaţiei.

Şi aici, ca şi în The Two Towers, întâlnim motivul regelui (sau regentului) nebun, incapabil de a-şi salva poporul, neputând să acţioneze coerent şi raţional şi lăsându-se pradă forţelor întunericului. Şi aici avem nevoie de o exorcizare, făcută în forţă de un magician alb, care să-l elibereze pe lider de demonii lui sau, dacă asta nu se mai poate, să preia iniţiativa. Căci fără speranţă şi iniţiativă, complacerea în întuneric nu duce decât la moarte.

Magnifică este şi scena din final în care toată lumea, incluzându-i pe rege şi pe regină, îngenunchiază în faţa celor patru hobbiţi care, de statura unor copii, inocenţi şi modeşti, au reuşit de fiecare dată să întoarcă soarta războiului şi să realizeze ceea ce regi, împăraţi şi vrăjitori laolaltă nu au putut realiza. Iar prin această scenă toate forţele exterioare, oricât de mari ar fi ele, sunt puse în slujba umilinţei, a inocenţei şi a candorii.

Filmul se termină cu începutul, adică cu acelaşi roman la care lucra unchiul lui Frodo, în acelaşi Comitat, locuit de aceeaşi hobbiţi, aceste mici-mari creaturi atât de banale şi de uimitoare în acelaşi timp. Trilogia a luat final dar anul acesta este programat să apară un nou film, The Hobbit: An Unexpected Journey, tot sub semnătura lui Peter Jackson, continuând aventurile lui Frodo.
RSS

Nu sunt comentarii la: The Lord of the Rings: The Return of the King (2003)

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.