The Adjustment Bureau (2011)

Gardienii destinului (2011)

gen: sf, romantic

cu: Matt Damon, Emily Blunt, Michael Kelly

de: George Nolfi

linkuri: IMDb, trailer

nota IMDb: 7.1

opinia mea: mediu




Un tânăr politician întâlneşte o frumoasă dansatoare, la fel de spontană şi de impulsivă ca el, care-l inspiră în discursul din minutele următoare. Atracţia este reciprocă dar nişte persoane misterioase părând a controla şi a ştii totul fac tot posibilul pentru a-i împiedica să fie împreună.

Cam despre asta-i filmul. Şi-acum să facem o pauză şi să vorbim puţin despre evenimentele din viaţa ta, cititorule. Bineînţeles, eu habar n-am care sunt ele, aşa că o să aberez aici în voie. Deci acum câţiva ani. Mergi pe stradă într-o zi însorită de vară. Din faţă se apropie o blondă ducând într-un cărucior un copil. Probabil al ei, te gândeşti oarecum resemnat, privindu-i fusta mini. Dar chiar şi aşa, ar merge o... În acel moment, copilul răsuceşte în mâini o oglindă cu care se joacă iar razele soarelui se reflectă din ea direct în ochii tăi, că aşa păţeşti dacă te uiţi la fustele femeilor de pe stradă. Orbit, întorci privirea, şi atunci o vezi pe ea!

Urmează cât e ceasul, invitaţia la cafea, cina romantică, plimbările sub clar de lună, logodna, nunta, maturizarea, copiii, CineMatinalul de dimineaţă şi tot tacâmul. Şi ajuns în momentul prezent, stai tu aşa şi cugeţi, privind retrospectiv: cum ar fi fost viaţa ta dacă copchilul ăla din cărucior nu ar fi întors oglinda să te orbească? Că cealaltă variantă, cu tine să nu priveşti la fustele femeilor de pe stradă, e pură fantezie.

După cum probabil intuiţi, cam la nivelul ăsta jonglează filmul. Ce-ar fi fost dacă? Cum modifică o anumită acţiune destinul cuiva? În ce măsură avem liber-arbitru sau suntem controlaţi/determinaţi să facem un anumit lucru? Iubirea este şi ea aruncată-n ecuaţie pentru a vedea cum înclină balanţa.

Şi o face destul de bine un timp, după care, aşa cum remarcă şi Dan (pe care nu-l cunosc dar a cărui recenzie mi-a plăcut), se diluează treptat, ca un balon înţepat de un ac, pentru a se termina nicicum. Sau, mai bine zis, pentru a se dizolva complet într-un sirop romanţos şi a ne oferi un mesaj scris cu litere de foc pe firmament. Părerea mea, tot la fel de bine puteau să-l scrie pe o hârtie şi gata filmul.

Matt Damon, protagonistul seriei The Bourne, este oarecum inexpresiv pentru un rol romantic. Emily Blunt face un joc destul de bun. Gardienii destinului, dincolo de o anumită asemănare cu străinii din Dark City (pălării, aversiune faţă de apă, puteri supranaturale), sunt uşor ilari. Şi dacă tot am vorbit de idei preluate, sistemul de uşi secrete şi încercarea lui David Norris (Matt Damon) de-a ajunge la "Chairman" par a fi inspirate din The Matrix Reloaded. Cu toate astea, The Adjustment Bureau nu reuşeşte să puncteze.

Atenţia la detalii cam lasă de dorit iar asta afectează experienţa cinematică. De exemplu David este împiedicat să aibă o relaţie cu Elise pentru a nu-şi risca cariera de om politic, importantă pentru gardieni, dar refuzul lui de a coopera este întâmpinat cu ameninţarea lobotomiei, fapt care în mod cert ar fi dus la distrugerea carierei lui de om politic. Obsesiva repetare a cuvântului "plan", ca sinonim al destinului, te face să te întrebi dacă nu cumva filmul a fost sponsorizat de Martorii lui Iehova.

Care film se leagă, ca un meci de fotbal cu pase, cu strategie, cu joc în careul advers dar cu obosirea jucătorilor după primele 20 de minute şi fără gol. Totuşi, nu-i exclus să vă placă.
RSS

Nu sunt comentarii la: The Adjustment Bureau (2011)

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.