Spider-Man 2 (2004)

Omul-Păianjen 2 (2004)

gen: fantastic

cu: Tobey Maguire, Kirsten Dunst, James Franco, Alfred Molina

regia: Sam Raimi

link-uri: IMDB, trailer

nota IMDB: 7.6

opinia mea: mediu

Acest film este a doua parte a trilogiei lui Sam Raimi, începută în 2002 cu Spider-Man şi finalizată în 2007 cu Spider-Man 3.

Lucrurile nu-i merg prea bine lui Peter Parker. De doi ani de când "păienjeneşte" are foarte puţin timp de el aşa că întâmpină probleme în a-şi găsi o slujbă stabilă, în a se ţine de şcoală (student fiind) iar în loc de recunoştinţă pentru serviciile aduse societăţii, ziarul Daily Bugle îl calomniază. Colac peste pupăză, fata pe care-o iubeşte (şi pe care a respins-o, nevrând s-o implice în viaţa lui secretă) îşi găseşte un alt iubit. Şi cum lucrurile bune vin la pachet, puterile încep să-i joace feste.

Obosit şi sătul de rolul eroului, Peter îşi aruncă costumul şi decide să-şi pună viaţa personală pe primul loc. Dar nu peste mult timp, în urma unui experiment ştiinţific eşuat, doctorul Otto Octavius este transformat într-un hibrid cu patru tentacule mecanice, Doctor Octopus sau Doc Ock. În încercarea lui nebunească de a repeta experimentul acesta devine un serios pericol public, însă Spider-Man e în concediu de odihnă, nelimitat.

Deloc surprinzător, filmul reuşeşte să fie mai bun decât prima parte. Şi scriu deloc surprinzător nu pentru că el ar fi ceva capodoperă ci pentru că prima parte a fost absolut penibilă. Urmărindu-le, ne dăm seama că primul film a fost gândit ca o introducere în scenă a poveştii, urmând binecunoscutul fir clasic, în timp ce al doilea a dezvoltat această poveste. Şi a făcut-o într-o manieră destul de bună.

La fel ca în prima parte, avem un erou negativ pe măsura lui Spider-Man. La fel ca în prima parte, cei doi se cunosc în viaţa de zi cu zi. La fel ca în prima parte, Spider-Man face nişte tumbe în aer în perfectă opoziţie cu orice principiu aerodinamic şi în contradicţie cu orice aşteptare a mea ca privitor.

Spre deosebire de prima parte, camera de filmat pătrunde dincolo de imaginea super-eroului şi ne dezvăluie drama omului Peter Parker, conflictele din viaţa lui. Asistăm, astfel, la un Peter mult mai matur, confruntându-se cu probleme specifice oamenilor maturi. Tot spre deosebire de prima parte, unele persoane află cine este Spider-Man. Iar altele află cine este Peter Parker. Pentru că, evident, cele două enunţuri sunt diferite.

În continuare avem efecte speciale din plin, ba chiar CGI-ul îşi face treaba mai bine. În continuare Tobey Maguire este o alegere foarte proastă pentru Spider-Man, Kirsten Dunst nu poate depăşi zona mediocrităţii iar J.K. Simmons transformă povestea într-una pentru copii. Dar Alfred Molina îl interpretează destul de bine pe Doctor Octopus, mai natural decât l-a interpretat Willem Dafoe pe Green Goblin în primul film.

Concluzionând, un film în continuare mult sub potenţialul temei dar care se apropie totuşi de nivelul decenţei, în care asistăm la confruntarea dintre un păianjen "genetic" şi unul robotizat. Iar pentru continuare întrevăd două direcţii posibile: fie se va merge pe dezvoltarea firului dramatic explorat aici, ceea ce va fi foarte bine, fie se vor introduce confruntări/eroi/lupte mai spectaculoase, ceea ce va fi foarte rău.
RSS

Nu sunt comentarii la: Spider-Man 2 (2004)

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.