In time (2011)

În timp (2011)

gen: sf

cu: Justin Timberlake, Amanda Seyfried, Olivia Wilde

regia: Andrew Niccol

link-uri: IMDB, trailer

nota IMDB: 6.6

opinia mea: slab



În anul 2161 oamenii sunt programaţi genetic să nu mai îmbătrânească odată ce ajung la vârsta de 25 de ani. Tot atunci li se porneşte un cronometru pe mâna stângă care numără spre zero timpul pe care-l mai au de trăit. Când cronometrul ajunge la zero, persoana respectivă moare. Iniţial toată lumea dispune de un an, timpul acesta poate fi însă mărit sau micşorat, transferat între două persoane etc. Pentru că timpul este moneda universală de schimb, echivalentul banilor de astăzi. Oamenii primesc "salariul" în timp şi-şi plătesc facturile, chiria etc tot în timp.

După cum vă puteţi uşor imagina, există două clase sociale, una de oameni bogaţi care practic trăiesc nelimitat iar alta de oameni săraci, trăind de pe azi pe mâine. La propriu, în sensul că mulţi dintre ei se trezesc dimineaţa cu nu mai mult de o zi şi câteva ore rămase, aşa că trebuie să nu doarmă prea mult, să muncească pentru a-şi extinde acest timp, să se grăbească în tot ceea ce fac, altfel riscând să moară. Ceea ce se şi întâmplă deseori. Cele două clase sociale trăiesc în "zone temporale" diferite, similar cu cartierele de lux versus ghetourile din zilele noastre.

În această lume şi în acest context, Will Salas, un locuitor al ghetourilor, primeşte o şansă nesperată de la cineva şi încearcă s-o folosească pentru a schimba ordinea socială.

Filmul este remarcabil de slab. Jocul actorilor este submediocru, lucru oarecum de aşteptat având în vedere că toate personajele din film, fie ele mame, soţi, fii sau fiice, arată de maxim 25 de ani. Adică toţi actorii sunt tineri şi deci neexperimentaţi. Este primul film pe care-l văd cu Justin Timberlake şi pot spune că îi prevăd acestuia o carieră strălucită. În muzică.

Scenariul este şi el foarte prost, vrând parcă să spună că două lucruri sunt sigure în film: moartea şi clişeele. Sau moartea şi exagerările. De exemplu, cât de credibil este să donezi 5 minute unei fetiţe bine-mersi când pe ceasul tău mai sunt circa 24 de ore? Sau că în acel cartier nu există decât o singură bandă care fură timp (căci acesta poate fi foarte uşor luat de la alţii, prin contact fizic şi focalizare mentală) iar restul oamenilor sunt paşnici?

Poliţia din film este o glumă bună. La fel sunt şi frontierele care despart zonele temporale, ziduri de circa un metru care pot fi sărite sau ocolite cu uşurinţă. Descrierea poveştii este ruptă parcă din revista Femeia. Iar modul în care acţionează cei doi protagonişti şi uşurinţa cu care sparg ei bancă după bancă sunt parcă rupte din revista Misterul. Şi lista ar putea continua...

În concluzie, la fel ca şi în Equilibrium, cineva a avut o idee bună care a fost implementată apoi prost. Spre deosebire de Equilibrium, foarte prost.
RSS

Nu sunt comentarii la: In time (2011)

Trimiteți un comentariu

 
Comentariile de tip spam, incluzând cele cu nickuri ca piese auto sau service calculatoare, sunt băgate la spam, fapt care nu va avea urmări prea bune pentru reputația site-ului dvs. Merită să aveți în vedere că blogul de față este găzduit de Google.